Se avea in vedere comercializarea aeronavelor bune de utilizat (de tipurile TU 134A - 2 unitati, TU 154B - 6 unitati si AN 26B - 3 unitati), achizitionarea unor avioane de tip mai mic (IAK 42), precum si a unor piese de schimb necesare pentru reparatia altor avioane din parcul Companiei "Air Moldova". Problema parcului de avioane a fost adusa la cunostinta Administratiei de Stat a Aviatiei Civile, care a fost de acord cu solutiile propuse de conducerea Companiei.

Pentru realizarea celor propuse, la 7 octombrie 1997 "Air Moldova" a incheiat cu firma "ARD-plus" SRL un Protocol de intentii, precum si un Acord privind activitatea economico-financiara comuna. Aceste acte prevad vanzarea a 6 avioane TU 154 si a 2 avioane TU 134 catre Societatea pe actiuni de tip deschis "Aviazapciast" din Federatia Rusa, firma "ARD-plus" figurand in calitate de reprezentant al companiei rusesti.

Chiar de la inceput, conducerea Companiei de Stat "Air Moldova" a optat pentru comercializarea avioanelor respective prin intermediul negocierilor directe cu "Aviazapciast". In acest sens, Directorul general al "Air Moldova" Petru Ciobanu, prin scrisoarea nr. 03/50 din 12.01.98, solicita sprijinul Administratiei de Stat a Aviatiei Civile pentru organizarea negocierilor directe in vederea comercializarii avioanelor TU 154. Insa Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 (intrata in vigoare pe data de 11 septembrie 1997) permite comercializarea unor bunuri din patrimoniul statului prin negocieri directe doar in cazul unui singur cumparator si cu conditia ca patrimoniul care a fost scos anterior la licitatie sau concurs de cel putin doua ori (art. 16 (1) al Legii). Astfel, a avut loc deturnarea procesului de privatizare a avioanelor de la procedura prescrisa de legislatia in vigoare. Firma de audit KPMG Moldova SRL, contractata pentru a evalua costul avioanelor TU 154 si AN 26 din patrimoniul "Air Moldova", a prezentat la 28 februarie 1998 Actul de evaluare a costului parcului de avioane. Conform acestuia, costul de piata a 6 avioane TU 154B din patrimoniul CAS "Air Moldova" se cuprinde in limitele a 640.000 - 790.000 dolari SUA.

12 martie 1998. Petru Ciobanu adreseaza Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat scrisoarea nr. 04/265 in care iarasi insista asupra negocierilor directe ca modalitate de comercializare a 6 avioane TU 154. Dand curs initiativei Companiei de Stat "Air Moldova", Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, ca unic administrator a proprietatii statului, aproba comercializarea avioanelor in cauza prin licitatie, desemnand Agentia Teritoriala Chisinau in calitate de responsabil pentru operatiunea de estimare si pentru organizarea licitatiei.

Prin ordinul nr. 35 din 27 martie 1998, semnat de Petru Ciobanu, este creata Comisia pentru vanzarea activelor neutilizate, in conformitate cu Regulamentul privind modul de privatizare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al intreprinderilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 665 din 29.11.96. Comisia a intocmit Actul de evaluare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al CAS "Air Moldova". Conform acestui act, pretul initial de vanzare a 6 avioane TU 154, propus de Comisie, era de 4.465.000 lei (950.000 dolari SUA la cursul zilei). In continuare, Ministerul Privatizarii urma, in conformitate cu Regulamentul privind licitatiile cu strigare si negocierile directe (aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1056 din 12.11.96), sa formeze o comisie de licitatie pentru comercializarea avioanelor respective. Insa la 21 aprilie 1998 prim-ministrul Ion Ciubuc (favorit al lui Lucinschi), prin dispozitia nr. 1405-505, dispune comercializarea avioanelor prin negocieri directe. In copia scrisorii se vede bine ca sintagma "Realizarea definitiva se va efectua dupa decizia Guvernului" a fost adaugata ulterior. In baza acesteia, Ministrul Privatizarii Iurie Badar (omul presedintelui Lucinschi) il desemneaza pe viceministrul Zosim Bodiu sa supravegheze tranzactia respectiva.

Nici dupa formarea noului Guvern al ADR Ciubuc-2, procesul de comercializare a avioanelor nu a intrat pe fagasul legalitatii. De fapt, avioanele respective au fost vandute in doar cateva zile, dupa ce timp de mai bine de jumatate de an soarta lor a fost incerta. Astfel, pe data de 10 iunie 1998 viceprim-ministrul Ion Sturza (PD) expediaza prim-ministrului Ion Ciubuc scrisoarea nr. 34-1986 in care se pronunta in favoarea desfasurarii negocierilor directe, ignorand etapa obligatorie a cel putin doua licitatii. Foarte prompt, prin dispozitia nr. 1408-681 din 11.06.98, prim-ministrul Ion Ciubuc permite comercializarea avioanelor la preturile stabilite prin negocieri directe.

A doua zi, pe data de 12 iunie 1998 setul format din 6 avioane TU 154 este transmis de la Agentia teritoriala Chisinau pentru privatizare la Comisia de negocieri directe. Procesul verbal privind transmiterea-preluarea setului este semnat si de catre Vladimir Filat (PD), director general al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, care apare in actul respectiv ca presedinte al comisiei de negocieri directe. Este de retinut ca respectiva comisie de negocieri directe a fost formata prin Ordinul Ministerului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 111 din 17 iunie 1998 (minister care era, de fapt, deja desfiintat ca urmare a modificarii structurii Guvernului).

Reiese ca presedintele comisiei de negocieri directe Vladimir Filat semna procese verbale in numele acesteia cu cinci zile inainte de formarea respectivei comisii. Ordinul nr. 111, prin care a fost formata comisia de negocieri directe, ridica mai multe semne de intrebare. In componenta comisiei sunt incluse persoane din doua structuri care nu au coexistat nici o zi: Directorul general al Departamentul Privatizarii si viceministrul privatizarii. Mai mult decat atat, ordinul a fost semnat de Zinaida Grafchin, viceministru al privatizarii. Fiind interpelat in legatura cu Ordinul nr. 111, viceprim-ministrul Ion Sturza nu a dat un raspuns satisfacator. Nici Zosim Bodiu, ex-viceministru al privatizarii, ulterior vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, fiind intrebat despre acest ordin in sedinta Comisiei de ancheta, nu a lamurit neclaritatile aparute.

Aceasta Comisie de negocieri directe a activat doar o singura zi. Pe data de 18 iunie 1998 (a doua zi dupa formarea comisiei) Serghei Leontiev, reprezentantul Societatii pe actiuni "Aviazapciast" din Federatia Rusa, a depus cererea pentru participare la negocieri directe, negocieri care au avut loc in aceeasi zi de 18 iunie 1998. In urma acestor negocieri a fost intocmit procesul-verbal nr. 2, conform caruia pretul initial al lotului era de 950.000 dolari SUA, iar pretul final a fost stabilit la suma de 1.110.000 dolari SUA. Persoane din componenta comisiei de negocieri au declarat in sedinta Comisiei de ancheta ca cifra de 1.110.000 dolari SUA a fost propusa de Vladimir Filat, presedintele comisiei de comercializare a avioanelor si acceptata de membrii comisiei.

Pe data de 14 iulie 1998 a fost semnat Contractul nr. 44 intre Compania Aeriana de Stat "Air Moldova" si Societatea pe actiuni "Aviazapciast". Conform clauzelor acestui contract, Societatea pe actiuni "Aviazapciast" cumpara de la "Air Moldova" 6 avioane TU 154 la pretul total de 1.110.000 dolari SUA. Pe parcursul examinarii acestui caz, Comisia de ancheta a solicitat concursul unor organe de stat. Astfel, in demersul.

Comisiei catre ministrul Securitatii Nationale Tudor Botnaru, acesta a fost rugat sa clarifice daca avionul TU 154 cu numarul de bord 85332, vandut companiei "Aviazapciast", a fost revandut ulterior Detasamentului aviatiei civile din orasul Djambul, Kazahstan, care la randul sau a dat aeronava in arenda unei firme dintr-o tara araba.

Ministrul Tudor Botnaru in raspunsul sau afirma ca unul din cele sase avioane marca TU154, nr. de bord 95324, a fost revandut de catre "Aviazapciast" companiei "Crilia Taraza" din orasul Taraz, Kazahstan, iar cazul privind implicarea lui Iurie Armas la fondarea acestei companii se cerceteaza.